Skip to content

The Case of Atelier 35 (Bucharest Romania)

November 24, 2014

For more background on this case please read Atelier 35 Evacuated by the Romanian Artists’ Union to Make Room for Pavilion (Bucharest, Romania)

 

//EN

Xandra Popescu and Larisa Crunțeanu. English translation, editing by Corina L. Apostol

 

We are publishing the reply of the R.A.U.(Romanian Artists’ Union) to the current team members of Atelier 35, Larisa Crunţeanu and Xandra Popescu.

Here is the full text and below our response to each of their points:

R.A.U. (Romanian Artists’ Union) / STATEMENT

Concerning the recent discussions on social networks about Atelier 35, the Romanian Artists’ Union makes the following statement:

Due to the fact that false information was spread through social networks concerning Atelier 35, the Romanian Artists’ Union wants to inform the public about the real situation through this statement.

Atelier 35 is a brand created, supported and protected by the R.A.U. throughout the four decades of its existence. It was and should remain a vector of change, experimentation and renewal for the contemporary art space. Atelier 35 has not ceased its activities. It only returns to the space that made it famous and where history was created – Orizont Galleries. The R.A.U.’s efforts to recover the lost space of Atelier 35 have successfully materialized and now its activity can be resumed after a long period of exile.

The decision of the board of the R.A.U was made because of the legitimacy of the space and its history, as well as to avoid recurring conflictual situations ascertained at the space on Selari 13 [the current address of Atelier 35]. If the people who are currently coordinating the curatorial projects at Atelier 35 are exasperated by the serious incidents that happened there and find inappropriate the opportunity to continue their work in the space which the R.A.U. considers to be the home of Atelier 35, then we thank them for their cooperation, and at the same time contradict their the news that Atelier 35 is dead. We continue to support the work of young artists, both from morally and financially.

The R.A.U. reaffirms its social, political and cultural tolerance, and its willingness to support and collaborate with artists of all ages and aesthetic options, with professional curatorial teams, as it has in the case of Atelier 35, or with independent cultural operators, such as the Centre for Visual Introspection, Electroputere, Meta Foundation, etc.

The Board of the R.A.U.  

 

We appreciate the Union’s prompt response, but we believe that their explanations do not address the issues that we raised. We revisited their statement and reacted to each point.

1. “Atelier 35 is a brand created, supported and protected by the R.A.U. throughout four decades of its existence. […] Atelier 35 has not ceased its activities. It only returns to the space that made it famous and where history was created – Orizont Galleries.”

With each possible occasion we mentioned the history of Atelier 35, the artists who were supported by it, including in our last text published here. But should the Union reproach us for taking this project personally? For considering it as an extension of our artistic practice? An impersonal project based on volunteering would have probably lasted as long as volunteer services usually do.

2. “It was and should remain a vector of change, experimentation and renewal for the contemporary art space.”

We believe that through our work we have done just that. In our practice we always tried to expand the boundaries of what contemporary art can be. But under these circumstances, we can not really be scolded [by the Union] for the absence of art objects on the walls. Also, we believe that the pressure to produce and exhibit something constantly is unjustified. Even more so, there was never a written agreement between us and the R.A.U. on the rights and obligations of both parties.

3. “The decision of the board of the R.A.U was made because of the legitimacy of the space, its history, as well as to avoid recurring conflictual situations ascertained at the space on Selari 13.”

We could always oppose the historical discontinuity argument. Supposing that we accept the opportunity to continue our work in the basement of the Orizont galleries. Who can guarantee us that after a short period of time we will not be forced to leave also that space?

– This aside, the manner in which the R.A.U. acts proves its lack of attention to us and our work. We believe that it would have be just to consult and inform us of their decision before it was taken and not put us before the fact. From what we understand we were the last to learn about the Union’s decision.

– Regarding the conflicts at Şelari 13, we want to emphasize that since we began working there we always had a proper and civilized attitude towards the artists-union members in the building. Often the R.A.U’s leadership suggested to us that we are bothering these artists. We never said we were “exasperated.” The only conflict we considered insurmountable was the following: in May 2012, while members of the Atelier 35 collective were installing an exhibition, a member of the R.A.U entered the space uninvited, behaving aggressively, and escalated to sexual harassment and threats. This incident has been resolved legally. The board of R.A.U. could have given a warning to the gentleman who has since admitted the offense. The bylaws of the R.A.U. state that after two such warnings, the artist in question must leave the Union. The board of the R.A.U. decided not to take any action. Therefore, we do not understand why, given these circumstances, the aggrieved party is the one who must leave space. We also noticed some embarrassment on the part of the R.A.U to address this incident, as if, because of its sexual connotation this is something we should be ashamed of.

Concerning other conflict situations, which we do not consider insurmountable, we will discuss those in a future text.

Meanwhile, the aforementioned R.A.U. artist has again committed an assault against Ms. Lili Grigore, the invigilator of the space.

4. “If the people who are currently coordinating the curatorial projects at Atelier 35 are exasperated by the serious incidents that happened there, find inappropriate the opportunity to continue their work in the space which the R.A.U. considers to be the home of Atelier 35, then we thank them for their cooperation, and at the same time contradict their the news that Atelier 35 is dead.”

We have never said we were exasperated, but we are really disappointed about how the R.A.U. has managed these situations, the lack of transparency and that we are excluded from the decision making process that concerns us.

From their statement “the space which the R.A.U. considers to be the home of Atelier 35”  we deduce that, indeed, the board of the Union considers it perfectly normal and legitimate to make decisions about Atelier 35 in the absence of the Atelier 35 collective. What the Union is suggesting here is that Atelier 35 can continue without its current collective. That we are dispensable and easily replaced. That Atelier 35 belongs to them , and not to us. But what is Atelier 35? Can we really talk about it as a “brand”? Has the Union obtained a copyright on this group of words? And since Atelier 35 is the concept of a project space, is it necessary to turn it into a brand?

Let us remember that:

The R.A.U. is a legally established national union of artists, whose assets are based on contributions from its members (Statute) and stamp duty. (Law No. 35, 6.06.1994)

By virtue of its status as a national union of artists the R.A.U. is granted a number of spaces owned by the Municipality (supported by taxpayers), 

The R.A.U. acts as a representative and protector of its members. If all the resources and benefits that the Union holds would be redistributed and negotiated inside the Union, then its members would be responsible in this regard.

However, the Union elects, because of its “social, political and cultural tolerance” to work with “independent cultural operators”. We believe that the stakes of this situation should exceed the current conflict and we raise several questions relevant to the entire artistic community:

What are the criteria for granting spaces for cultural activities by the Bucharest Municipal Council?

What are the R.A.U. criteria for awarding spaces and studios ?

Who are the independent cultural operators with whom the Union has worked in the past and what were the conditions of those collaborations?

Will the new organization [Pavilion] which was awarded the space on Şelari 13 have a budget or will they work under the same conditions as the current team of Atelier 35?

Who are the members of the Board of the R.A.U. and what are the protocols of the decision making process regarding groups who are coordinating R.A.U. spaces without being members?

We believe that these are legitimate questions that concern the whole artistic community and should be discussed in public, with everyone involved. In this regard, we launch a formal invitation to the R.A.U. and Pavilion to take part in a discussion starting with the above questions. This will take place on December 12, 2014, starting at 19.00, in the space at Şelari 13.

Thank you,

Atelier 35

Larisa Crunţeanu and Xandra Popescu

 

Editor’s note: At the time of publishing this text Pavilion Center for Contemporary Art and Culture declared through a Facebook update that they will no longer occupy the space of Atelier 35, because they decided it is not the appropriate space for their “extensive activities.” 

 

 

//RO

Text de Xandra Popescu și  Larisa Crunțeanu

 

În virtutea dreptului la replică, publicăm precizarile U.A.P.R. la anunțurile făcute de membrele echipei Atelier 35 din prezent, Larisa Crunțeanu și Xandra Popescu. Iată textul integral, iar mai jos reacția noastră la fiecare punct:

UAP/PRECIZARE

Cu privire la discuțiile apărute recent pe rețelele de socializare referitor la Atelier 35, Uniunea Artiștilor Plastici din România face următoarele precizări:

Intrucât pe rețelele de socializare au aparut informații false referitoare la Atelierul 35, Uniunea Artistilor Plastici din Romania tine sa informeze prin acest comunicat despre situatia reala.

Atelier 35 este un brand creat, sustinut si protejat de UAP dea lungul a patru decenii de existenta . A fost si trebuie sa ramana un vector al schimbarii , experimentului si innoirii pentru spatiul de arta contemporana.

Atelierul 35 nu si-a incetat activitatea. El revine doar in locul care l-a consacrat si unde a creat istorie, la Galeriile Orizont.
Eforturile UAP de recuperare a spatiului pierdut de Atelier 35 s-au materializat cu succes iar acum activitatea acestuia poate fi reluata, dupa o perioada lunga de exil.

Hotararea Consiliului Director al UAP de a lua aceasta decizie este argumentata atat prin motive de legitimitate asupra locului , cu istoria lui , cat si prin evitarea unei permanente situatii conflictuale constatata la adresa din Selari 13.

Daca persoanele implicate in coordonarea proiectelor curatoriale la Atelier 35, exasperate de gravele incidente petrecute acolo, nu gasesc potrivita aceasta sansa de a continua activitatea in locul in care UAP considera acasa Atelierul 35, le multumim pentru colaborare si le contrazicem informatia conform careia Atelier 35 a murit. Sustinem in continuare atat moral cat si material activitatea tinerilor artisti.

UAP din Romania isi reafirma toleranta sociala, politica si culturala, oferindu-si disponibilitatea de a sustine si colabora cu artisti de toate varstele si optiunile estetice, cu echipe curatoriale profesioniste, cum s-a intamplat dea lungul timpului si la Atelier 35, sau cu operatori culturali independenti , cum a fost cazul in parteneriatele cu Centrul de Introspectie Vizuala, Electroputere Craiova, Fundatia Meta, etc.

Consiliul Director al UAP din Romania

Apreciem răspunsul prompt din partea Uniunii, însă considerăm că aceste precizări nu adresează obiecțiile noastre. Reluăm textul pe puncte și oferim sub fiecare reacția noastră.

1.“Atelier 35 este un concept creat, sustinut si protejat de UAP de-a lungul a patru decenii de existenta (…) Atelierul 35 nu si-a incetat activitatea. El revine doar in locul care l-a consacrat si unde a creat istorie, la Galeriile Orizont.”

Noi am invocat cu fiecare ocazie istoria Atelier 35, artiștii pe care i-a susținut, inclusiv în ultimul text publicat aici. Dar ni se poate reproșa însă că am luat acest proiect în mod personal? Că l-am considerat o extensie a practicii noastre artistice? Un proiect impersonal realizat pe bază de voluntariat ar fi durat probabil cît un stagiu de voluntariat.

2. “A fost si trebuie sa ramana un vector al schimbarii, experimentului si innoirii pentru spatiul de arta contemporana.”
Considerăm că prin activitatea noastră am făcut întocmai acest lucru. În practica noastră am încercat în permanență să extindem granițele a ceea ce arta contemporană poate să fie. Dar în aceste condiții, ni se poate reproșa oare absența unor artefacte pe perete? De asemenea, considerăm că presiunea de a produce și expune în permanență ceva este nejustificată. Cu atît mai mult cu cît între noi și U.A.P.R. nu e existat niciodată o înțelegere scrisă cu privire la drepturile și obligațiile părților.

3. ”Hotararea Consiliului Director al UAP de a lua aceasta decizie este argumentată atât prin motive de legitimitate asupra locului, cu istoria lui , cat si prin evitarea unei permanente situatii conflictuale constatata la adresa din Selari 13.”

Am putea oricînd opune argumentul discontinuității istorice. Presupunînd că am accepta șansa de a ne continua activitatea în Subsolul galeriei Orizont. Ce nume ne garantează că în scurt timp nu va trebui să plecăm și de acolo?

– Dar dincolo de aceasta, felul în care U.A.P.R. acționează face dovada lipsei de atenție față de noi și specificul muncii noastre. Considerăm că ar fi fost corect să fim consultate și informate înainte ca decizia să fie luată, și nu puse în fața unui fapt împlinit. Din cîte înțelegem, am fost ultima parte implicată care a aflat despre această decizie.

– În privința conflictelor de pe Șelari 13 ținem să precizăm că de cînd am venit am avut întotdeauna o atitudine corectă și civilizată față de artiștii membrii U.A.P.R.din clădire. Adeseori însă Conducerea U.A.P.R. ne-au sugerat că îi deranjăm. Singurul conflict, considerăm noi, insurmontabil a fost următorul: În luna Mai 2012 în timp ce membri ai colectivului Atelier 35 instalau o expoziție unul dintre membrii U.A.P.R. a intrat intrat neinvitat în spațiu, manifestînd un comportament agresiv, soldat cu hărțuire sexuală și amenințări. Acest incident a fost soluționat pe cale legală. Conducerea U.A.P.R. ar fi putut adresa o atenționare respectivului domn care dealtfel și-a recunoscut fapta. Statutul U.A.P.R. prevede că la două astfel de atenționări un artist trebuie să părăsească Uniunea. Conducerea U.A.P.R. a ales să nu ia măsuri. Dar nu înțelegem de ce, în aceste condiții, partea lezată este cea care trebuie să părăsească spațiul? Am observat de asemenea o oarecare pudoare a conducerii U.A.P.R. față de acest incident ca și cum, datorita conotației sale sexuale, acesta ar fi ceva de care să ne fie rușine.

Despre celelalte situații, pe care nu le considerăm insurmontabile, vom vorbi într-un material viitor.

Între timp, respectivul artist U.A.P.R. a recidivat, agresînd-o pe doamna Lili Grigore, custodele spațiului.

4. ”Daca persoanele implicate în coordonarea proiectelor curatoriale la Atelier 35, exasperate de gravele incidente petrecute acolo, nu gasesc potrivita aceasta sansa de a continua activitatea in locul in care U.A.P.R. considera acasa Atelierul 35, le multumim pentru colaborare și le contrazicem informația conform căreia Atelier 35 a murit.”

Noi nu ne-am declarat “exasperate”, dar într-adevăr suntem dezamăgite de felul în care U.A.P.R. gestionează aceste situații, de lipsa de trasnsparență și de faptul că procesul de luare a unor decizii care ne privesc ne exclude.

Din precizarea “locul unde U.A.P.R. consideră că Atelier 35 este acasă” reiese că într-adevăr conducerea Uniunii condsiră perfect normal și legitim ca deciziile cu privire la Atelier 35 să fie luate în absența colectivului Atelier 35. Ceea ce conducerea Uniunii sugerează aici este că Atelier 35 poate continua și fără colectivul prezent. Că suntem dispensabile și ușor de înlocuit. Că Atelier 35 le aparține dumnealor și nu nouă. Dar ce este Atelier 35? Se poate vorbi oare despre un brand? A înregistrat Uniunea acest grup de cuvinte la OSIM? Și având în vedere că Atelier 35 este conceptul unui spațiu de proiect, ar fi oare necesară trasformarea sa într-un brand?

Să ne amintim că:

– U.A.P.R. este este o uniune națională de creatori legal constituită, a cărui patrimoniu este asigurat prin cotizații ale membrilor ( cf. Statutuluihttp://uap.ro/statut/) și taxa de timbru (cf. Legii nr. 35 din 6.06.1994)
– În virtutea statului său de uniune națională de creatori legal constituită, UAPR beneficiază de o serie de spații deținute de Primărie (susținută prin banii contribuabililor), cf. Hotărîrii 1280/2003 privind aprobarea Inventarului spaţiilor destinate creaţiei artistice.
– U.A.P.R. acționează ca reprezentant și ocrotitor al membrilor săi. Dacă toate resursele și beneficiile de care Uniunea dispune ar fi redistribuite și negociate în interiorul Uniunii, atunci responsabilitatea negocierilor în acest sens ar cădea strict în responsabilitatea membrilor săi.

Însă Uniunea alege, în virtutea “toleranței sociale, politice și culturale” să colaboreze cu “operatori culturali independenți”. Credem că miza situației ar trebui să depășească contextul de față și să adreseze cîteva întrebări relevante pentru întreaga comunitate artistică.

– Care sunt criteriile pentru acordarea spațiilor destinate activităților culturale din partea Consiliului General al municipilui București?
– Care sunt criteriile pentru acordarea atelierelor și spațiilor U.A.P.R.?
– Care sunt operatorii culturali independenti cu care Uniunea a colaborat în trecut și care au fost condițiile acelor colaborări?
– Noua organizație care va beneficia de spațiul din Șelari 13 va beneficia de un buget sau va lucra în aceleași condiții ca și actuala echipă a Atelier 35?
– Cine sunt membrii Consiliului Director al U.A.P.R. și care este procedura de luare a deciziilor cu privire la echipele care coordonează spații ale U.A.P.R. fără să fie membri?

Considerăm că acestea sunt întrebări legitime care privesc întreaga comunitate și care ar trebui purtate în public, împreună cu toți cei implicați. În acest sens, lansăm o invitație oficială către U.A.P.R. și Pavilion de a lua parte la o sesiune de discuții pornind de la întrebările de mai sus. Aceasta va avea loc pe data de 12 Decembrie 2014, începînd cu ora 19.00, în spațiul din Șelari 13.

Vă mulțumim,
Atelier 35
Larisa Crunțeanu și Xandra Popescu

 

Nota editorului: La momentul publicării acestui text, Pavilion Centru de Artă și Cultură Contemporană a declarat printr-un update pe Facebook că renunță la ocuparea spațiului Atelier 35, deoarece au decis că nu este un spațiu potrivit “pentru activitatea lor extinsă.” 

No comments yet

Comments

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: